În practică există numeroase cazuri în care o comandă de transport internațional de mărfuri este dusă la îndeplinire de mai mulți transportatori, fie prin transportatori succesivi fie prin simpla subcontractare a transportului. În cazul în care marfa este pierdută, furată, sau avariată se pune problema răspunderii transportatorului.

Transportatorii succesivi și subcontractarea transportului sunt două concepte distincte, iar principala diferență în ceea ce privește răspunderea este că transportatorii succesivi pot fi obligați solidar în repararea prejudiciului. 

Codul Civil și Convenția din 19 mai 1956 referitoare la contractul de transport internațional de mărfuri pe şosele (”CMR”) reglementează transportul succesiv și stabilesc răspunderea fiecărui transportator în lanț.

Transportatorii succesivi sunt doi sau mai mulți transportatori care efectuează succesiv transportul bunurilor utilizând același mod de transport. Aceștia își predau bunurile unul altuia până la destinație, fără intervenția expeditorului, fiecare dintre aceștia asumându-și răspunderea executării transportului total.

Astfel, dacă între transportatori nu s-au stabilit dispoziții derogatorii de la regulile CMR, atunci transportatorul care a plătit despăgubiri are dreptul de regres, pentru suma plătită, împreună cu dobânzile şi cheltuielile suportate, contra transportatorilor care au participat la executarea contractului de transport conform dispozițiilor următoare:

1. transportatorul prin fapta căruia s-a produs paguba trebuie să suporte singur despăgubirea plătită de el sau de un alt transportator;
2. dacă paguba s-a produs prin fapta a doi sau mai mulți transportatori, fiecare dintre ei trebuie să plătească o sumă proporțională cu partea sa de răspundere; dacă evaluarea părților de răspundere este imposibila, fiecare dintre ei este răspunzător proporțional cu partea de remunerare a transportului care îi revine;
3. dacă nu se poate stabili care dintre transportatori răspunde pentru paguba, despăgubirea se repartizează între toţi transportatorii, în proporţia fixată la litera b.

Dacă unul dintre transportatori nu este solvabil, partea de despăgubire care îi incumba şi pe care nu a plătit-o se repartizează între toţi ceilalţi transportatori, proporţional cu remunerarea lor.

Subcontractarea unui transport presupune că transportatorul inițial încredințează total sau parțial executarea transportului unui alt operator de transport. Subcontractantul nu are contract direct cu expeditorul, ci execută transportul în numele și pe seama transportatorului principal, care rămâne responsabil contractual față de expeditor.

Pe scurt, transportatorii succesivi sunt toți părți directe în lanțul de transport și răspund fiecare pentru partea lor, putând fi chemați să răspundă pentru întreg prejudiciu, pe când subcontractarea este o delegare a executării transportului de către transportatorul principal către un terț, fără schimbarea părților contractuale față de expeditor.

Transportatorul poate fi exonerat de răspundere dacă dovedește că pierderea sau deteriorarea s-a produs din cauze precum: culpa expeditorului sau destinatarului, forța majoră, fapta unui terț, defecte de ambalaj neobservabile, un viciu propriu al mărfii sau circumstanţe pe care transportatorul nu putea să le evite şi ale căror consecinţe nu le putea preveni, natura bunului, sau alte situații prevăzute de lege.

Răspunderea transportatorului nu poate fi exclusă sau limitată decât în cazurile prevăzute expres de lege, iar clauzele contractuale care încearcă să elimine sau să restrângă răspunderea sunt considerate nule. Transportatorul nu poate invoca, pentru a fi exonerat de răspundere, nici defectiunea vehiculului pe care-l foloseşte pentru efectuarea transportului, nici culpa persoanei de la care a închiriat vehiculul sau a prepuşilor acesteia.